Destrămarea URSS nu a fost un singur eveniment, ci o succesiune de crize, reforme și decizii. În anii 1980, economia Uniunii Sovietice nu mai putea face față cursei înarmărilor și cheltuielilor Războiului Rece. Economia era afectată de lipsuri, nivelul tehnologic rămânea în urma celui din Occident, iar populația era tot mai nemulțumită de deficitul de produse și de caracterul închis al sistemului sovietic.
La mijlocul anilor 1980, la conducerea URSS a venit Mihail Gorbaciov, care a anunțat politica de perestroika și glasnost. Perestroika presupunea încercarea de a reforma economia, iar glasnost însemna o mai mare libertate de exprimare și posibilitatea de a discuta deschis problemele societății. Pentru prima dată, s-a vorbit deschis despre represiuni, greșelile conducerii și catastrofele ecologice.
În republicile unionale s-au intensificat mișcările naționale. În Țările Baltice, în Caucaz și în Moldova, oamenii au participat la mitinguri, cerând mai multe drepturi pentru limbile și culturile locale, iar apoi — și independența politică. În RSS Moldovenească, acest proces a dus la Independența Republicii Moldova.
În august 1991, o parte a conducerii sovietice a încercat să oprească schimbările printr-o lovitură de stat, urmărind înlăturarea lui Mihail Gorbaciov de la putere. Tentativa a eșuat, iar autoritatea puterii centrale a fost definitiv slăbită. Liderii Rusiei, Ucrainei și Belarusului au semnat Acordurile de la Belaveja, prin care au declarat încetarea existenței URSS și au pus bazele Comunității Statelor Independente (CSI). .
La sfârșitul anului 1991, Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste și-a încetat oficial existența. Pe teritoriul fostei URSS au apărut cincisprezece state independente. Pentru unii oameni, destrămarea URSS a reprezentat speranța pentru libertate și reforme, iar pentru alții — pierderea stabilității cunoscute și confruntarea cu dificultăți economice.