Creștinarea Rusiei este plasată, în mod tradițional, în anul 988, când cneazul Vladimir primește botezul și începe să introducă creștinismul în rândul supușilor săi. La acea dată, Rusia Kieveană era deja un mare stat al slavilor de răsărit, cu capitala la Kiev și cu comerț intens pe drumul „de la varegi la greci”.
Înainte de creștinism, populația slavă era păgână: credea în zei legați de natură, recoltă, război și casă. Cronicile povestesc că Vladimir ar fi „testat” diferite religii — islamul, iudaismul, creștinismul apusean și cel răsăritean. Istoricii văd aici un artificiu literar, dar ideea este clară: Rusia se afla între mai multe centre culturale și trebuia să aleagă spre care lume se va orienta.
Vladimir optează pentru creștinismul de rit bizantin. El încheie o alianță cu Bizanțul, se căsătorește cu sora împăratului și primește botezul. Apoi, potrivit cronicilor, locuitorii Kievului sunt aduși la râul Nipru, unde sunt botezați în masă. Simbolic, acesta este momentul intrării Rusiei în Europa creștină. Dacă ai văzut desenele animate moderne cu „cei trei viteji”, prințul Vladimir „Soare Roșu” de acolo este o imagine artistică a acestui conducător.
Creștinarea Rusiei are consecințe pe termen lung. Pe pământurile slavilor răsăriteni se răspândește scrierea pe baza alfabetului slavon, se construiesc primele biserici și mănăstiri de piatră, iar cultura scrisă se dezvoltă. Rusia se leagă prin credință de bulgari, sârbi și alte popoare ortodoxe ale Balcanilor, lucru important și pentru istoria ulterioară a Moldovei.
Teritoriile pe care va apărea mai târziu Principatul Moldovei se aflau în secolul al X-lea în sfera de influență a Bizanțului și a Primului Țarat Bulgar. Prin aceste zone treceau rute comerciale și influențe religioase. De aceea creștinarea Rusiei nu este un episod izolat, ci parte a unei istorii mai largi a răspândirii creștinismului în Europa de Est, care va duce în timp și la Marea Schismă a Bisericii.
Este important să înțelegem că procesul nu s-a încheiat într-o singură zi. Credințele vechi au supraviețuit mult timp, iar normele creștine s-au impus diferit de la o regiune la alta. Totuși, anul 988 este considerat în mod simbolic începutul istoriei creștine a Rusiei și al lumii ortodoxe din Europa de Est.