Islamul apare la începutul secolului al VII-lea în Peninsula Arabică. Aici trăiau triburi nomade și sedentare, iar prin zonă treceau rute comerciale importante între Orientul Apropiat și India. Viața religioasă era foarte diversă: culte păgâne, comunități evreiești și creștine coexistau în aceleași orașe.
Potrivit tradiției musulmane, profetul Mahomed primește revelații care vor fi adunate mai târziu în Coran. Ideea centrală este credința într-un singur Dumnezeu și responsabilitatea omului pentru faptele sale. Noul mesaj atrage rapid adepți, dar provoacă și rezistență din partea unei părți a elitei din Mecca.
În anul 622 are loc hijra — migrarea lui Mahomed și a susținătorilor săi din Mecca la Yathrib (Medina). Acest an marchează începutul calendarului islamic. La Medina se formează prima comunitate musulmană — umma, în care puterea religioasă și cea politică sunt strâns legate.
Treptat se conturează practicile de bază ale islamului: rugăciunea zilnică, ajutorarea săracilor, postul din luna Ramadan, pelerinajul la Mecca. Aceste reguli nu sunt doar ritualuri, ci și un mod de a crea unitate între oameni din triburi și regiuni diferite.
După moartea lui Mahomed, conducerea trece la califi. În câteva decenii, islamul se răspândește de la Spania și Africa de Nord până în Persia și zone din Asia Centrală. Se formează un mare stat — califatul, un nou pol de putere alături de moștenitorii Imperiului Roman și de regatele născute după Marea migrație a popoarelor.
Influența directă a islamului asupra pământurilor viitoarei Moldove va apărea mai târziu, prin Imperiul Otoman și prin comerțul din regiunea Mării Negre. Însă încă din Evul Mediu timpuriu lumea islamică devine un vecin important al Europei. Dacă vei ajunge cândva la Istanbul sau Cordoba, moscheile vechi de acolo te vor ajuta să înțelegi cât de bogată a fost această cultură.