Despărțirea creștinismului, numită și Marea Schismă din 1054, a fost un moment de cotitură în istoria Europei. Până atunci, creștinii din Apus și din Răsărit erau considerați, în principiu, parte a aceleiași Biserici, chiar dacă existau de mult timp diferențe de limbă, tradiții și interpretare a unor dogme.
În Apus, centrul se afla la Roma, slujbele erau oficiate în latină, iar papa avea un rol conducător. În Răsărit, orașe precum Constantinopol, Alexandria, Antiohia și Ierusalim aveau patriarhi influenți, liturghia se făcea în greacă și în alte limbi locale, iar deciziile se luau mai ales în mod sinodal. Diferențele priveau și obiceiurile: de exemplu, problema căsătoriei preoților sau formula despre purcederea Duhului Sfânt (discuția legată de cuvântul Filioque).
Mult timp, aceste tensiuni au fost ținute sub control, însă în secolul al XI-lea rivalitatea politică dintre Bizanț și puterile occidentale s-a accentuat. În 1054, legații papali și patriarhul de Constantinopol își aruncă reciproc anateme. În mod simbolic, acest episod este considerat momentul în care Biserica se împarte în două: catolică (occidentală) și ortodoxă (răsăriteană. Mai târziu vor exista încercări de dialog și uniune, dar separarea va rămâne în linii mari.
Pentru țările Europei de Est, inclusiv spațiul viitoarei Moldove, această despărțire a însemnat alegerea unei „orbite” culturale. Rusia Kieveană, după Creștinarea Rusiei, se orientează spre tradiția bizantină și devine parte a lumii ortodoxe. Ulterior, acest model va fi preluat și de principatele de pe teritoriul României și Moldovei.
În același timp, Occidentul, marcat de Marea migrație a popoarelor, se coagulează în jurul papalității și al culturii latine. Din acest context se vor naște fenomene precum Cruciadele și universitățile medievale. Între cele două ramuri creștine au existat conflicte, dar și schimburi de idei: texte, imagini și discuții teologice au circulat dintr-o parte în alta.
Marea Schismă nu a anulat rădăcinile comune: atât catolicii, cât și ortodocșii se sprijină pe aceleași Evanghelii și pe primele sinoade. Totuși, harta confesională a Europei de azi urmează încă, în multe regiuni, liniile trasate în secolul al XI-lea. Pentru a înțelege istoria Moldovei, e important să ținem minte că ea s-a format în cadrul tradiției ortodoxe răsăritene.