Până în secolul al III-lea d.Hr., Imperiul Roman trecea printr-o criză profundă: dificultăți economice, războaie la frontiere și presiunea triburilor migratoare. Dacia, aflată la nord de Dunăre, devenise dificil de apărat. Regiunea era atacată de goți, carpi și alte triburi, iar menținerea ei necesita resurse enorme.
Împăratul Aurelian ia o decizie pragmatică - retrage administrația și legiunile la sud de Dunăre. Oficial, provincia este abandonată între anii 271 - 275. Totuși, influența romană nu dispare. Pe teritoriul fostei Dacii continuă să trăiască comunități romanizate, care folosesc limba latină.
Aici apar forme timpurii ale latinei populare, care peste câteva secole se vor îmbina cu limbile slave ale triburilor migratoare. Acest proces va pune bazele formării viitoarelor etnii din această regiune.