Numele Mesopotamia vine din greacă și înseamnă „între râuri”. Este vorba despre teritoriul dintre Tigru și Eufrat, unde cu câteva milenii înainte de era noastră au apărut unele dintre primele orașe-stat. Aici au trăit sumerieni, akkadieni, babilonieni și asirieni.
Orașele sumeriene, precum Ur și Uruk, aveau temple, depozite, cartiere de meșteșugari și ziduri de apărare. În jurul lor se întindeau câmpurile unde țăranii cultivau orz, grâu și curmali. Conducerea era legată de temple și de palatul conducătorului. Pentru a nu uita cine cât grâu datorează, locuitorii Mesopotamiei au inventat scrierea cuneiformă, apăsând semne cu un bețișor de trestie pe lut moale.
Treptat, orașele s-au unit în regate mai mari. Unul dintre cele mai cunoscute centre a fost Babilonul. Probabil ai auzit de el din legendele despre Turnul Babel, dar pentru istorici Babilonul este important și pentru că aici a fost redactat unul dintre primele coduri de legi cunoscute – legile lui Hammurabi.
Hammurabi a domnit aproximativ în jurul anului 1750 î.Hr.. Legile sale au fost săpate pe o stelă înaltă din piatră neagră. În partea de sus este înfățișat regele primind puterea de la o divinitate, iar dedesubt se află textele care descriu pedepse pentru crime, reguli de comerț, moștenire și viață de familie. Pentru noi, acestea sunt o fereastră către societatea de atunci.
Astăzi această stelă poate fi văzută la Luvru, în Paris. Imaginează-ți că intri în sala Orientului Antic și vezi chiar piatra pe care, acum mai bine de trei mii cinci sute de ani, au fost săpate legile unui întreg regat. Este unul dintre rarele cazuri când un paragraf din manual se transformă într-un obiect real în fața ta.
Mesopotamia este legată și de alte civilizații timpurii. În timp ce pe malurile Nilului se dezvolta Egiptul Antic, iar în văile fluviilor Huang He și Yangtze prindea formă China Antică, în Mesopotamia se desfășura propria istorie a orașelor, cuceririlor și inovațiilor culturale. De aceea, în tema despre primele civilizații, ea ocupă un loc central.