Apogeul în timpul domniei lui Ștefan cel Mare este adesea numit epoca de aur a Moldovei, deoarece țara s-a dezvoltat și s-a consolidat. Deși Moldova era înconjurată de mari puteri - Polonia, Ungaria și Imperiul Otoman - ea a reușit să-și păstreze autonomia și stabilitatea sub conducerea sa.
Ștefan cel Mare a rămas în istorie ca un mare strateg și conducător de oști. În anul 1453, cu puțin timp înainte ca el să ajungă domn al Moldovei, Constantinopolul a fost cucerit de otomani. După acest eveniment, Imperiul Otoman a devenit o mare amenințare pentru Europa, iar Ștefan a fost nevoit să lupte aproape toată viața pentru a apăra țara. Cea mai renumită victorie a sa este bătălia de la Vaslui din 1475. În acea confruntare, aproximativ 50 000 de ostași moldoveni, împreună cu aliații lor, au reușit să învingă o armată otomană mult mai numeroasă, care depășea 100 000 de soldați. Această victorie a atras atenția întregii Europe, iar Papa de la Roma l-a numit pe Ștefan „Atletul lui Hristos”, apreciind curajul și rolul său în apărarea creștinătății. Ștefan a obținut victorii importante și în alte lupte, cum a fost bătălia de la Baia împotriva armatei ungare.
Conform tradiției istorice, Ștefan cel Mare a participat la numeroase bătălii și a ieșit învingător în majoritatea lor. Cronicile subliniază implicarea sa directă în lupte, priceperea de a alege terenul potrivit și de a folosi poziții bine întărite. În același timp, Ștefan a întărit cetățile existente și a ridicat altele noi în zonele strategice ale țării, inclusiv de-a lungul Prutului. Astfel, Moldova a devenit bine apărată, fiind considerată un adevărat sistem de fortificații.
În perioada domniei lui Ștefan cel Mare, Moldova și-a păstrat statutul de principat independent. Începând cu sfârșitul anilor 1470, el a fost obligat să accepte plata unui tribut către Imperiul Otoman și să recunoască influența acestuia. Totuși, conducerea internă a țării și armata au rămas sub autoritatea domnului Moldovei. Abia după câteva decenii de la moartea lui Ștefan, în anul 1538, Moldova devine vasală a Imperiului Otoman.
Nu mai puțin importantă a fost activitatea lui Ștefan cel Mare ca ctitor de lăcașuri sfinte și sprijinitor al culturii. Tradiția spune că, după fiecare victorie importantă, el ridica o biserică sau o mănăstire, ca semn de recunoștință față de Dumnezeu. În timpul domniei sale au fost construite și renovate numeroase biserici și mănăstiri, multe dintre ele s-au păstrat până astăzi, fiind adevărate monumente istorice. Un exemplu important este Mănăstirea Putna, situată la aproximativ 70 km de Suceava. Aici se află mormântul lui Ștefan cel Mare. Domnitorul a sprijinit, de asemenea, mănăstirile creștine de pe Muntele Athos (Grecia), oferindu-le ajutor financiar și daruri prețioase.
Patrimoniul cultural al acestei epoci este strâns legat de dezvoltarea scrierii și a cronicilor, dar și de conturarea unui stil moldovenesc distinct în arhitectură și în arta frescelor. În timpul domniei lui Ștefan cel Mare s-a dezvoltat o cultură care a îmbinat tradițiile locale cu influențe din alte spații europene, creând un model propriu. Figura domnitorului, care îmbina vitejia în luptă, credința puternică și grija față de popor și țară, a devenit unul dintre simbolurile centrale ale istoriei moldovenești.