În timpul domniei lui Burebista (secolul I î.Hr.), Dacia s-a transformat într-un stat puternic și centralizat. Regele a reușit să unească triburile geto-dace, să creeze o armată impresionantă și să extindă influența dacilor din spațiul carpatic până la țărmurile Mării Negre. Grecii îl numeau „regele tuturor dacilor”, semn al autorității și prestigiului său. Reformele inițiate au consolidat statul într-atât, încât Roma a început să privească Dacia drept un adversar periculos.
Potrivit istoricului antic Strabon, Burebista putea mobiliza o armată de aproximativ 200 000 de soldați - un număr impresionant pentru acea epocă.
Un secol mai târziu, se afirmă un alt mare conducător legendar - Decebal. El a consolidat cetățile montane, a edificat un sistem defensiv complex în Munții Orăștiei și a depus eforturi susținute pentru a păstra independența Daciei. Prin diplomație abilă și incursiuni surprinzătoare, Decebal a reușit să impună Romei un prim război dificil și chiar să încheie o pace avantajoasă.
Dacii erau renumiți pentru măiestria lor în construirea cetăților montane. Aceste fortificații, cu terase și ziduri de piatră, le-au permis să-și mențină apărarea chiar și în fața legiunilor romane experimentate. Soldații curajoși ai lui Decebal au provocat pierderi serioase romanilor, obligându-i să-și respecte adversarul.
Burebista și Decebal au devenit simboluri ale rezistenței și ale aspirației Daciei spre independență. Epoca lor a pregătit terenul pentru viitoarele războaie care aveau să schimbe istoria regiunii.
O mărturie interesantă a acelei perioade poate fi văzută și astăzi: pe bulevardul Decebal din Chișinău atrage privirea un amplu mural dedicat lui Burebista și Decebal, mărturie vizuală a moștenirii geto-dacice în Moldova contemporană.