Războiul civil din Rusia

Războiul civil din Rusia a izbucnit imediat după Revoluția din Octombrie, când țara s-a împărțit în tabere rivale.

Roșiii — muncitori și țărani conduși de bolșevici și Vlademir Lenin, care preluaseră puterea în 1917. Armata Roșie era pilonul lor principal.

Albii — armatele lui Denikin, Kolceak, Iudenici, Wrangel, susținători ai vechiului regim și ai unei „Rusii unite și nedivizate”.

Separat acționau mişcările naționale: Ucraina, Caucazul și statele baltice, care urmăreau independența.

Conflictul a fost marcat de foamete, represiuni și intervenția puterilor străine: britanici, francezi, americani și japonezi au debarcat trupe în nord și în Extremul Orient.

În 1918, bolșevicii au executat țarul Nicolae al II‑lea și familia sa, pentru a împiedica restaurarea monarhiei.

Între 1920–1922, Armata Roșie a câștigat bătăliile decisive. Forțele albe au fost înfrânte, iar liderii lor au emigrat. Pe ruinele imperiului a luat naștere URSS.