Hoarda de Aur s-a format în secolul al XIII-lea ca unul dintre statele succesoare ale Imperiului Mongol. Stăpânirile sale se întindeau de la cursul inferior al râului Volga și stepele nord-pontice până la cnezatele est-europene. Pentru multe dintre aceste ținuturi, prezența ei a însemnat nu doar incursiuni militare, ci și o influență politică și economică profundă și de durată.
Cnezatele ruse, dar și ținuturile aflate la nord de Marea Neagră, plăteau tribut Hoardei, trimiteau soli și primeau confirmarea oficială a dreptului de a domni din partea acesteia. Drumurile vaste ale stepelor erau străbătute de caravane care conectau spațiul european cu lumea orientală. Chiar și teritoriile autonome erau obligate să ia în considerare influența politică a Hoardei.
Pe teritoriul actualei Moldove, influența Hoardei s-a resimțit deosebit de puternic în secolul al XIV-lea. Cercetările arheologice arată că în zona Orheiului Vechi a existat un important oraș tătaro-mongol al Hoardei de Aur - un centru administrativ și comercial al regiunii. Aici existau fortificații, ateliere meșteșugărești și trasee comerciale care conectau stepa cu ținuturile dunărene și cele de la țărmul Mării Negre. Mai târziu, odată cu slăbirea Hoardei, aceste teritorii au trecut treptat sub controlul conducătorilor locali și al statelor vecine, însă influența Hoardei s-a păstrat în urmele arheologice și în toponimia regiunii.
Influența Hoardei s-a resimțit și în plan politic. Odată cu slăbirea puterii sale, în regiune au apărut noi actori - Lituania, Polonia și Principatul Moldovei aflat în formare. Numeroși domnitori au ales fie apropierea de puterea Hoardei, fie alianțe menite să-i limiteze influența.
Moștenirea Hoardei de Aur nu a dispărut odată cu destrămarea ei, ci a continuat să trăiască în obiceiuri, în normele juridice și în mecanismele de impozitare. Pentru istoria Moldovei, Orheiul Vechi rămâne unul dintre cele mai sugestive exemple unde această etapă istorică poate fi citită direct din straturile arheologice.