Revoluția Franceză este unul dintre momentele esențiale care au schimbat Europa. La sfârșitul secolului al XVIII-lea, Franța era afectată de datorii uriașe, criză alimentară și un sistem injust în care nobilimea și clerul aveau privilegii, iar majoritatea populației — starea a treia — plătea taxe și avea puține drepturi.
În 1789, regele Ludovic al XVI-lea a convocat Stările Generale. Dar reprezentanții stării a treia au refuzat sistemul vechi de vot și s-au autoproclamat Adunarea Națională, afirmând că ei reprezintă națiunea.
Tensiunea a explodat. La 14 iulie 1789, parizienii au atacat Bastilia — o veche închisoare, simbol al abuzului monarhic, chiar dacă era aproape goală. Căderea Bastiliei a transmis un mesaj clar: „Poporul nu se mai teme”.
Au urmat schimbări rapide. Revoluționarii au abolit dările feudale și au adoptat Declarația Drepturilor Omului și Cetățeanului, care promova trei principii fundamentale: Libertate, egalitate, fraternitate. Aceste valori au devenit simbolul Franței moderne.
Totuși, Revoluția a avut și perioade dramatice. Frica de trădare și războaiele externe au dus la radicalizare. În timpul Teroarei iacobine, guvernul revoluționar a folosit execuții masive împotriva dușmanilor reali sau presupusi. Regele Ludovic al XVI-lea a fost executat în 1793.
În ciuda violenței, Revoluția Franceză a pus capăt monarhiei absolute și a introdus ideea că cetățenii au drepturi și pot participa la guvernare. Ecoul acestor idei s-a răspândit în întreaga Europă.