Epoca Luminilor din secolele XVII–XVIII a fost perioada în care rațiunea, libertatea și știința au devenit valorile centrale ale societății europene. Gânditorii vremii au căutat să explice lumea prin logică și observație, nu prin tradiții.
Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Locke, Diderot și alții au analizat drepturile omului, rolul guvernării și importanța educației. „Enciclopedia” lui Diderot a devenit simbolul epocii, reunind cunoștințele fundamentale ale timpului.
Epoca Luminilor a influențat profund politica. Ideile egalității și justiției sociale au inspirat Revoluția Americană și Revoluția Franceză. Era o perioadă în care oamenii își reevaluau locul în lume și rolul statului.
Caracteristici esențiale:
- critica fanatismului și a superstitițiilor;
- dezvoltarea filosofiei și a științelor politice;
- extinderea educației și a tiparului;
- formarea principiilor moderne ale democrației.
Epoca Luminilor a continuat transformările începute de Revoluția științifică și a pus bazele societății moderne.